Uneori imi vine sa-mi fac bagajele si sa plec. Oriunde. Nu imi aleg niciodata o destinatie anume, fiindca, plecarea asta e doar in imaginatia mea. Visez doar ca ma trezesc dimineata si ma pregatesc de plecare. Singura. Si apoi plec catre necunoscut. Ies din casa si ma las ghidata de pasii mei. Nu stiu nici unde merg si nici daca-mi va placea. Stiu doar ca am nevoie de iesirea asta ca de aer. Asa ca, ma hotarasc sa imi urmez pasii.
Ajung intr-un loc plin de verdeata. Un loc plin cu maci rosii, spectaculosi. Oriunde privesc vad doar rosu. Dintr-o data pe fata mea pare un zambet plin de liniste. Simt ca aici e locul meu. Si ma intind pe jos, si apoi privesc cerul. Cerul albastru, lin, fara nici un nor. Si imi dau seama ca locul acestra, a fost special creat pentru mine. Acest loc, e doar al meu. Locul in care nu ma geseste nimeni niciodata, si care imi incarca bateriile.ma umple de enregie pozitiva, si de fericire.
Brusc aud: mami……….. mami……. vrau apa…… Atunci tot peisajul acesta dispare si revin la realitate. De fapt visam.Visam cu ochii deschisi la momentul meu de liniste. Asta pana cand D. a avut grija sa imi aminteasca de faptul ca sunt mama. Si sotie.
