Ieri a fost ziua mea. Am implinit 22 de ani. Desi m-am trezit putin maraita, botoasa, pe parcursul zilei mi-am revenit.
Nu am fost plecata in club sau alte activitati similare, am fost alaturi de familie, prietenii foarte apropiati si atat. Asta a si contat la sfarsitul zilei.
Prietenul meu m-a trezit cu un trandafir mov pe perna, cel mai romantic lucru pentru mine. Poate altora li se pare banal, insa mie mi-a placut foarte mult. Puteau exista incidente la felul in care dorm eu, adica in tot patul si cu toata patura, dar a fost bine. Ma bucur ca nu sunt zgariata pe fata sau cu ochii scosi.
Este in schimb primul an in care nu mi-am facut tort. Pur si simplu nu am mai avut chef. Am facut o prajitura super buna care mi-a dat emotii, dar care la final mi-a iesit. Astfel am avut o cina in familie foarte placuta si relaxanta.
Desi nu au fost cadouri, nici nu le-am simtit lipsa. Deja am trecut peste momentul sau perioada cand asteptam cadouri. Pur si simplu am inceput sa cresc, sa ma maturizez si sa realizez ca nu sunt importante.
Daca mie imi place atat de mult sa ofer, la capitolul primit nu sunt atat de incantata. Nu neaparat pentru faptul ca sunt mofturoasa, dar pur si simplu consider ca decat un cadou prost sau neinsiparat mai bine nu. In nici un caz datul banilor sau cumparatul cu persoana respctiva, imi insipira senzatia de mita. Asa ca cel mai bine este sa nu primesc nimic. Sa fie pur si simplu alaturi de mine si atat. Imi cumpar eu cele necesare.
Dupa cum am zis nu-mi place sa primesc, dar ador sa ofer. Nu prietenilor de varsta mea si persoanelor care nu se astept. Daca prietenii sau iubitul sigur se asteapta imi place sa ofer persoanelor care nu se astepta. Si nu neaparat de ziua lor, ci atunci cand simti.
De exemplu mamei mele de ziua ei nu i-am luat nimic, pur si simplu am fost alaturi de ea si de tatal meu. Ne vedem atat de rar, de 3-4 ori pe an incat nici nu conteaza daca ii cumpar ceva de ziua mea. Ii ofer un cadou cand se astepta mai putin. De exemplu i-am dat intr-o zi un parfum. Fara nici un motiv. Pur si simplu.
Sau cumnatei mele i-am luat un scrabble. Exact cand veneam de la mare, faliti, fara un chior in buzunar, am reusit totusi sa ii luam un scrabble. Daca cu alta ocazie sigur se astepta, atunci a fost ceva imprevizibil. Isi dorea de foarte mult timp, iar cand a deschis cutia a fost o expresie bestiala. Involuntar a fost asemenea unui copil de cativa ani in ziua Craciunului.
Asta conteaza de fapt. Sa ii facem sa zambeasca si sa se bucure cand cred mai putin. De zilele de nastere sau alte evenimente similare, toata lumea se astepta, dar intr-o zi oarecare nu.
Un alt exemplu ar fi al ziua mea de nastere de acum cativa ani. Eram cu prietenul meu si dintr-o data imi zice hai la pescuit. Eu niciodata nu pescuisem asa ca am fost extra incantata. Mai fericita am fost cand am si prins cativa pestiuci.
Sau alt moment frumos era cand ma astepta de la cursuri cu un buchet de flori si cu un sandwich. Florile imi placeau foarte mult, dar sandwichul facea tot. Dupa 4 cursuri de 100 de minute plus pauze de 10-15 minute sandwichul a fost raiul. Momentele acestea conteaza cel mai mult.
Momentele simple in care zambim degeaba, in care suntem fericiti pentru nimicuri, momentele in care ne vine sa dansam in autobuz si chiar daca nu ne exteriorizam, dansam in imaginatia noastra.
Asadar am implinit 22 de ani! Nu ma simt batrana, ma simt ca la 17 de ani, doar ca stiu sa gatesc si am un iubit.
