Uimitorul Stonehenge: un mit, o realitate?

Structurile din piatra de la Stonehenge au fost construite in mai mult de 1500 ani. De cine? Nu se stie cu siguranta. Poate de druizi-foloseau „sanctuarul” pentru sacrificii in ritualuri cel putin ciudate, poate de greci, nimeni nu stie. Potrivit legendelor, insusi regele Aureoles Ambrosias isi dorea construirea unui monument in cinstea celor 300 de nobili ucisi de saxoni. Asa ca Vrajitorul Merlin a venit cu ideea sa mute structura gigantica din pietre in nordul orasului Salisbury, Anglia, cu ajutorul puterilor sale… magice… Alta teorie ar fi ca druizii au disparut in alte universuri paralele cu ajutorul acestui portal numit Stonehenge.

In alta ordine de idei, la contruirea s-ar fi muncit mai bine de 30 de milioane de ore, implicand folosirea a numeroase cunostinte avansate de matematica, geometrie si inginerie structurala. Ce este si mai intrigant este pozitionarea ansamblului de la Stonehenge. Desi ai putea crede ca este undeva in Grecia tinand cont de forma pietrelor, Stonehenge e in Anglia, la cativa kilometri de Londra. Datand de pe la 3100-1100 i.d. Hr., Stonhenge este asigurat de catre un program special dedicat monumentelor unice in lume provenind din Antichitate. In 1986 a trecut chiar in supravegherea UNESCO.

Forma sa circulara este asociata cu pozitia apusului de la jumatatea iernii sau cu rasaritul de la jumatatea verii (era utilizat ca un calendar al miscarii Soarelui si Lunii). Se credea ca druizii puteau calcula trecerea anumitor perioade de timp sau momente exacte cand puteau face sacrificii ritualice cu ajutorul acestui observator natural. Nu de aceeasi parere este si autorul britanic John Mitchell, care considera ca Stonehenge este un templu cosmic dedicat tuturor celor 12 zei ai zodiacului, reflectand imaginea perfecta a Universului. Cat despre culorile pietrelor din care e facuta structura Stonehenge, unele sunt albastre-au patru tone fiecare, altele au culoarea tip Sarsen-un tip de roca din nisip silicifiat-acestea au 25 de tone. Plasarea pietrelor este foarte bine gandita: cu cat te deplasezi spre centru cu atat pietrele sunt mai mari, alternand in ceea ce priveste forma.