Descrisi pentru prima data de Homer in Odiseea, cei doi monstri erau la origine niste nimfe deosebit de frumoase care au fost transformate in aceste creaturi oribile. Zeul marii Glaucus s-a indragostit de Scylla, insa nu ii placea coada de peste, asa ca s-a dus la faimoasa vrajitoare Circe si a cerut o licoare pentru dragoste. Dar Circe era indragostita lulea de Glaucus; in consecinta, a otravit apele si a transformat-o pe Scylla intr-un monstru marin cu sase capete, fiecare cu un cap lung, patru ochi si o gura cu trei randuri de dinti pe care ii folosea ca sa mestece marinarii ghinionisti care-i cadeau in plasa. Charibdis, conform miturilor, a fost o femeie foarte mancacioasa care a fost pedepsita de Zeus pentru ca a furat bovine de la zei. Ea a fost transformata intr-un monstru si fortata sa inghita cantitati uriase de apa pana cand vomita, creand vartejuri foarte puternice care scufundau orice nava. Sonetul. Sicilianul Giacomo da Lentini a inventat sonetul, cea mai faimoasa dintre toate formele de poezie traditionala, cu patru versuri scrise in metru iambic si un ritm foarte elaborat.
Creat in secolul al XIII-lea, sonetul a fost dus in Toscana, acolo unde si-a cunoscut faima netarmurita prin intermediul unor mari poeti precum Petrarca, Dante Alighieri. Din Italia, sonetul a ajuns in Franta, apoi in Anglia, unde scriitori de talie mondiala de genul lui William Shakespeare l-au folosit de foarte multe ori pentru a-si asterne gandurile pe hartie. In ciuda triumfului poeziei moderne si versului liber, sonetul se mai foloseste si astazi si este important sa-i fie invatate mecanismele.
