De o saptamana sunt in vizita la familia mea prin alianta, adica la socrii si la cumntele mele. Nu am petrecut pana acum foarte mult timp cu ei, insa acum am decis, impreuna cu sotul meu, sa stam cu ei aproximativ trei saptamani, pentru ca nu i-am mai vizitat de un an.
Pentru ca stau cu ei in aceeasi casa trebuie sa am o relatie buna si sa ma inteleg bine cu noua mea familie. Din fericire, acest lucru nu este greu pentru ca socrii se comporta cu mine de parca as fi fata lor, la fel si bunicii. Cumnatele ma ajuta cu orice as avea nevoie si imi vorbesc frumos.
Intotdeauna cand ii vizitez, ma gandesc la consecintele pe care o relatie defectuoasa cu familia le poate avea asupra casniciei…cum poate influenta relatia dintre cei doi soti. Exista doua extreme. In primul rand, socrii pot fi atat de implicati in familia nou creata, incat partenerii sa nu poata lua decizii in mod liber, ci sa fie tot timpul infulentati de parerea parintilor. Acest aspect provoaca multa frutrare si aduce numai suparari, pentru ca unul dintre parteneri va fi intotdeaua intre ciocan si nivcoala, intre sot si parinti.
Am auzit pe cineva spunand ca toti copiii trebuie ajutati indiferent de varsta pe care o au. Chiar daca ating varsta de 40 de ani, tot ai tai sunt, de aceea ai grija de ei. Daca se intampla astfel, copiii la randul lor ii vor ajuta pe parinti. Este un ciclu, pentru ca in mod invers nici copiii nu vor arata interes fata de parinti. Insa, intotdeauna trebuie sa existe o limita. Ce este prea mult strica, dar asta se aplica si in cazul in care parintii nu se implica deloc in viata copiilor.
Am avut ocazia sa vad si astfel de cazuri, in care parintii au preferat sa stea detasati, sa nu faca parte din familia copilului sau. Efectele sunt dezastruoase! In primul rand, pana si nepotii isi vor privi bunicii diferit, ca niste straini, din cauza faptului ca nu ii vad prea des. Apoi, acest lucru poate crea divergente intre soti. De exemplu, daca parintii unuia se implica mai mult decat al celuilalt, probabil vor exista certuri si reprosuri. „De ce parintii tai se implica prea mult?” „Dar ai tai de ce nu ne ajuta deloc?”
Ma bucur sa pot spune ca atat parintii mei, cat si socrii mei, au ales echilibrul, calea de mijloc. Ei ne ajuta cu tot ceea ce avem nevoie, se ingrijesc de noi si ne suna, insa ne lasa liberul arbitru. In fond, este familia mea si eu decid, insa sfaturile celor care au o experienta mai mare prind bine oricand.
Pentru ca stau cu ei in aceeasi casa trebuie sa am o relatie buna si sa ma inteleg bine cu noua mea familie. Din fericire, acest lucru nu este greu pentru ca socrii se comporta cu mine de parca as fi fata lor, la fel si bunicii. Cumnatele ma ajuta cu orice as avea nevoie si imi vorbesc frumos.
Intotdeauna cand ii vizitez, ma gandesc la consecintele pe care o relatie defectuoasa cu familia le poate avea asupra casniciei…cum poate influenta relatia dintre cei doi soti. Exista doua extreme. In primul rand, socrii pot fi atat de implicati in familia nou creata, incat partenerii sa nu poata lua decizii in mod liber, ci sa fie tot timpul infulentati de parerea parintilor. Acest aspect provoaca multa frutrare si aduce numai suparari, pentru ca unul dintre parteneri va fi intotdeaua intre ciocan si nivcoala, intre sot si parinti.
Am auzit pe cineva spunand ca toti copiii trebuie ajutati indiferent de varsta pe care o au. Chiar daca ating varsta de 40 de ani, tot ai tai sunt, de aceea ai grija de ei. Daca se intampla astfel, copiii la randul lor ii vor ajuta pe parinti. Este un ciclu, pentru ca in mod invers nici copiii nu vor arata interes fata de parinti. Insa, intotdeauna trebuie sa existe o limita. Ce este prea mult strica, dar asta se aplica si in cazul in care parintii nu se implica deloc in viata copiilor.
Am avut ocazia sa vad si astfel de cazuri, in care parintii au preferat sa stea detasati, sa nu faca parte din familia copilului sau. Efectele sunt dezastruoase! In primul rand, pana si nepotii isi vor privi bunicii diferit, ca niste straini, din cauza faptului ca nu ii vad prea des. Apoi, acest lucru poate crea divergente intre soti. De exemplu, daca parintii unuia se implica mai mult decat al celuilalt, probabil vor exista certuri si reprosuri. „De ce parintii tai se implica prea mult?” „Dar ai tai de ce nu ne ajuta deloc?”
Ma bucur sa pot spune ca atat parintii mei, cat si socrii mei, au ales echilibrul, calea de mijloc. Ei ne ajuta cu tot ceea ce avem nevoie, se ingrijesc de noi si ne suna, insa ne lasa liberul arbitru. In fond, este familia mea si eu decid, insa sfaturile celor care au o experienta mai mare prind bine oricand.
