Viata la bloc

Pentru insomniaci viata la bloc este o bucurie, insa pentru oamenii normali ( nu vorbesc despre mine!) este un calvar. Citiva propietari au ciini, pisici, papagali, tot felul de dracovenii, iar peste drum, la casele cu gradini si curte, nu lipsesc lighioanele, as zice chiar, dimpotriva. Noaptea, cind incepe viata lor adevarata, sa tot dormi. Nu lipsesc schelalaitul ciinilor inchisi in casa de catre stapinii lor plecati la vreo nunta, mieunaturile pisicilor violate, strigatele de lupta ale motanilor infierbintati, hu-hu-rile bufnitelor, trezite din somn, tipetele liliecilor sau motoarele motocicletelor, turate la maxim. Continuu. Pui capul pe perina (dupa vreun schertando, in mi minor!) si izbucneste altceva, un conflict intre animalute, intre betivi sau oamenii strazii. Cite unul mai nervos iese la geam si injura de mama focului, inutil insa, viata de noapte a orasului curge mai departe, in ritmurile ei, fara sa dea socoteala la nimeni. Disperat iti tragi plapuma, patura, cearsaful ( depinde ce ai!) peste cap, incercind sa mai inchizi o clipa ochii ( macar o clipa!), fara succes insa. Zgomotele ajung si acolo, mai infundat, ce-i drept, dar ajung. Sun la Politie, la Pompieri, la Urgente, la Presedentie. Zadarnic. Nu se poate face nimic. „Asa-i la bloc! imi zice ironic cineva plictisit. Fa-ti vila la munte, dom`le!”.