Stors de puteri, lipsit de energie, fără chef… Aşa mă simt câteodată. A nu se confunda cu lenea! Lipsa de vlagă mă loveşte la sfârşitul unei zile grele de muncă. Sau când sunt deprimat sau plictisit. Şi mă ţine până la finalul serii. Dar mai durează şi zile întregi. Şi nu e bine!
Nu-mi place, nu vreau să fiu aşa! Desigur, nu pot să fiu mereu plin de energie, doar nu sunt iepuraşul Duracell. Câteodată sunt aşa de vlăguit că nici nu-mi dau seama de asta. Doar stau şi vegetez. Nu ştiu cât timp trece aşa, nici ce-mi trece prin minte (presupun că mintea-mi funcţionează în momentele astea…) şi nici ce-aş putea face să-mi treacă.
Depinde numai de mine să trec de momentele astea. Şi trec. Îmi dau două palme în gând, mă ridic şi trec la treabă. Că doar nu stă lumea în loc, să mă aştepte. Găsesc motivaţia şi energia necesare să ies din starea asta. Sunt obligat să le găsesc!
