Iubirea?! Fiti atenti cum fiecare raza de soare se-ngroapa intr-o lacrima, de parca astrul stralucitor s-ar fi nascut dintr-un acces de plans al Divinitatii! Nefericirea este starea poetica prin excelenta. in masura in care animalele sunt capabile de nefericire in dragoste, participa la umanitate. De ce n-am admite ca privirea umeda a cainelui sau duiosia resemnata a magarului nu exprima uneori regrete fara cuvinte? Exista ceva sumbru si indepartat in erotica animala, si care ne-o face atat de straina. Literatura este o marturie sigura ca noi ne simtim mai aproape de plante decat de animale.
Poezia in mare parte nu-i decat un comentariu la viata florilor, iar muzica o depravare umana a melodiilor vegetale. Orice floare poate servi de imagine nefericirii in dragoste. Asa se explica apropierea noastra de ele. si apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe cand florile sunt expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului.
La adica, ce face fiecare om? Se ispaseste pe sine insusi. N-as putea iubi decat un intelept nefericit in dragoste...Ceea ce face orasele mari atat de triste este ca fiecare om vrea sa fie fericit, iar sansele scad pe masura ce dorinta creste. Cautarea fericirii indica distanta de rai, gradul caderii umane. si atunci, sa ne miram de ce Parisul e punctul cel mai indepartat de Paradis? Poti inghiti biblioteci intregi, nu vei gasi mai mult de trei-patru autori care merita a fi cititi si recititi. Proeminentele acestui gen sunt niste analfabeti geniali, care trebuie admirati si la nevoie invatati, dar care, in fond, nu ne spun nimic. As vrea sa pot interveni in istoria spiritului omenesc cu brutalitatea unui macelar impodobit de cel mai rafinat diogenism.
Caci pana cand vom mai lasa in picioare pe atatia creatori care n-au stiut nimic, copii obraznici si inspirati, lipsiti de maturitatea fericirii si a nefericirii? Un geniu care n-a ajuns la radacinile vietii, oricate posibilitati de expresie ar avea, nu trebuie gustat decat in clipe de indiferenta.
Este mai mult decat infiorator sa te gandesti ce putini oameni au stiut ceva cu adevarat, ce putine existente complete au aparut pana acum. si ce-i o existenta completa, si ce-nseamna a sti? — A pastra o sete de viata in amurguri… Anumite fiinte simt pornirea spre crima numai pentru a gusta o viata intensificata, asa incat negatia bolnavicioasa a vietii este in acelasi timp omagiul ei.
