Destin

Atunci cind te loveste un necaz, o boala, o nenorocire incepi, paradoxal, sa te gindesti la destinul tau, la urmatorul pas al acestuia si incerci, disperat, sa-l intuiesti, sa-l descifrezi sau sa-i opui rezistenta. Adesea e prea tirziu, nu mai poti face nimic, iti ramine regretul, parerea de rau, spaima, nelinistea. Resturile. In momentele acelea descoperi ca ai lasat in urma lucruri nerezolvate, neterminate, programate sa se intimple intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, pe care destinul il reduce dintr-o data la zero, taind aripile sperantei. Batrinii vorbesc despre o Carta a destinului, unde sta scrisa soarta fiecaruia ( ce ti-i scris, in frunte ti-i pus!), acreditind ideia fragilitatii fiintei umane, a zadarniciei. Dar in cazul acesta, de ce ne-ar mai fi lasat Dumnezeu omului liberul arbitru?